Cum se modifică alocarea din portofoliu în funcție de vârstă (Nick Maggiulli)

Sursa grafic: Vanguard

Nick Maggiulli ne explică într-o postare de pe blogul său OfDollarsAndData.com câteva aspecte de reținut, privind modul cum trebuie să schimbăm alocarea activelor din portofoliul de investiții o dată cu vârsta.

Alocarea activelor din portofoliu pe diverse clase și categorii de active este una dintre cele mai importante decizii de investiții. Această alocare se modifică în mod natural o dată cu vârsta, deoarece se modifică și contextul investitorului: experiența de investiții, preferințele, obiectivele și orizontul de investiții, capacitatea de a suporta riscul, toleranța la volatilitate și nevoia de a nu pierde bani spre finalul carierei de investitor, când sumele sunt mari, dar toleranța la risc e în scădere.

O regulă des utilizată în cărțile de investiții este de a aplica un procent de ”100 minus vârsta” ca alocare pentru acțiuni. Adică, dacă ai 30 de ani, să aloci 70% din active în instrumente pe acțiuni (acțiuni individuale sau ETF-uri pe acțiuni) și restul de 30% în instrumente cu venit fix (titluri de stat, obligațiuni corporative sau ETF-uri pe obligațiuni).

Alții au mai variat formula, spre 110 – vârsta sau chiar 120 – vârsta în instrumente pe acțiuni.

O altă variantă este să utilizăm principiile unui fond cu dată țintă limită (Target Date Fund), care pornește de la o alocare mare pe acțiuni și o reduce treptat, pe măsură ce ne apropiem de anul de scadență.

Variația alocării între acțiuni și obligațiuni este prezentată în graficul de mai jos, în care se pornește de la 95% alocare pe acțiuni pe la vârsta de 30 de ani și se ajunge la 45% alocare pe acțiuni la vârsta de 65 de ani:

O abordare asemănătoare și la fondurile Vanguard Target Retirement Funds:

Raționamentul este acela că în tinerețe poți suporta o volatilitate mai mare a activelor, prin urmare te poți expune mai mult către instrumentele pe acțiuni. Cu vârsta, toleranța la risc scade și ai mai puțin timp să recuperezi eventuale scăderi din portofoliu, așa că trebuie să reduci și riscul din portofoliu.

Nick Maggiulli ne explică și o altă abordare a riscului: să alocăm minim de risc în portofoliu atunci când avem cele mai multe costuri de acoperit în viață.

Aceasta ar putea să nu fie la 65 de ani, ci atunci când te afli la mijlocul carierei și ai o familie (și costuri) în creștere, de exemplu la 40-45 de ani.

O împărțire a alocării activelor pe vârste ar putea sta ca în structura de mai jos:

Între 20 și 30 de ani (toleranță la risc, carieră și obiceiuri)

• Poți experimenta cu toleranța la risc. La început de carieră profesională ai puțini bani de investit, așa că poți experimenta diverse tipuri de investiții, greșelile fiind mai puțin costisitoare. Poți să riști mai mult și să vezi cum ai reacționat la o eventuală pierdere, cum te-ai simțit, ce lecții poți trage de aici.
• Ceea ce ai învățat din propria experiență supus riscurilor îți va folosi pentru întreaga carieră de investitor.
• Atenție însă și la ce lecții înveți de aici. Este posibil să prinzi o perioadă de bull market prelungit, care să îți aducă randamente foarte bune, și să te facă să crezi că ești ”invincibil” și că deja ai căpătat experiența necesară. Aceasta se poate dovedi extrem de periculos într-o perioadă ulterioară, când activele tale pe acțiuni pot scădea foarte mult, uneori cu zeci de procente pe an.
• Deoarece banii de investiții sunt puțini, alocarea din portofoliu va conta cel mai puțin din toată cariera de investitor. Prin urmare, te poți concentra în primul rând pe dezvoltarea profesională și creșterea capitalului uman, adică a capacității de a face bani. Aceasta îți poate aduce mai mulți bani, din care să economisești și să investești. În prima parte a carierei de investitor, majoritatea activelor din portofoliu oricum vor proveni din depuneri, mult mai mult decât din câștiguri.
• Îți poți crea obiceiuri productive, de exemplu pe partea de economisire regulată a unor sume de bani din salariu, pe care să le investești în instrumente simple prin DCA (Dollar Cost Averaging, adică o sumă aproximativ constantă investită regulat).
• Găsești printre rezumatele postate pe acest blog, mai multe rezumate de cărți despre dezvoltare personală și obiceiuri productive.

Între 30 și 40 de ani

• Dacă ai început deja să investești până la 30 de ani, portofoliul tău va crește treptat, vei avea în general și un venit din ce în ce mai mare, și poți să-ți dai seama de toleranța ta la risc. Dar perioada coincide și cu alte evenimente din viață, cum ar fi o nuntă, achiziționarea unei locuințe, apariția unui copil în familie.
• Pentru aceste evenimente trebuie să faci o planificare din timp, de exemplu în instrumente cu venit fix (ex. titluri de stat pe termen scurt, depozite bancare, etc.) pentru a putea retrage banii ușor atunci când va fi nevoie de ei.
• Reduci riscul din portofoliu până după un astfel de eveniment prevăzut, vinzi din portofoliu atât cât ai nevoie, apoi poți crește din nou riscul din portofoliu, deci alocarea în instrumente pe acțiuni. Această variantă are dezavantajul că te face să vinzi din instrumente, ceea ce conduce la plata unor impozite, iar momentul ales poate fi nepotrivit, putând fi în corelație cu o scădere importantă de la bursă. În consecință, prima abordare este mai fezabilă.
• Între 30 și 40 de ani, trebuie să pui accentul pe prioritizare, să stabilești cât să cheltuiești și cât să investești din sumele economisite, atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu și lung.

Între 40 și 60 de ani (reducerea riscului)

• Este perioada când ai costurile cele mai mari, mai ales în cazul familiilor cu copii și care poate mai au și un credit ipotecar de plătit. Ca atare, trebuie să iei măsuri de precauție pentru a te asigura că tu și familia ta sunteți bine protejați. De exemplu:
  • Să ai o asigurare de viață și o asigurare de locuință, pentru a proteja financiar familia în cazul unui eveniment nefericit.
  • Să îți mărești fondul de siguranță, de la 3-6 luni echivalent de cheltuieli, către 12 luni de cheltuieli, și poate și mai mult. Fondul de siguranță trebuie păstrat în instrumente cu venit fix (ex. titluri de stat, depozite bancare, ETF-uri pe obligațiuni).
  • Să reduci treptat riscul din portofoliu, prin reducerea alocării pe activele mai riscante (acțiuni, crypto) și creșterea graduală a alocării pe instumente cu venit fix, cu volatilitate mai redusă. Reducerea riscului poate fi diminuată dacă ai un fond de siguranță consistent, astfel încât acesta să poată funcționa suficient de bine ca o ”pernă de cash” în caz de nevoie.
• Aceasta trebuie să fie și perioada când veniturile trebuie să fie și ele la apogeu. Se presupune că ai acumulat suficientă experiență profesională astfel încât șă poți câștiga mai mulți bani din munca ta. Astfel, poți să mărești și sumele investite din portofoliu.

După 60 de ani (finalul jocului)

• După ce treci de 60 de ani, alocarea din portofoliu depinde de diverse criterii, în funcție de planurile tale financiare și de pensionare.
• De exemplu, dacă vrei să cheltuiești banii din portofoliu la pensie, trebuie să reduci riscul din portofoliu cu câtiva ani înainte să ajungi la vârsta de pensie, apoi să stabilești un anumit procent pe care să-l retragi anual (ex. 5% din total), iar restul să fie păstrat investit.
• Dacă dorești să lași portofoliul moștenire, poți mai degrabă să mărești riscul din portofoliu la pensie, deoarece orizontul de timp al investițiilor tale va fi mult mai lung.
• Dacă ai niște probleme de sănătate care necesită costuri medicale ridicate, trebuie să reduci riscul din portofoliu mult mai mult, pentru a fi sigur că vei beneficia de o sumă stabilă la nevoie.

Mai jos avem plaja de randamente istorice în funcție de alocarea pe acțiuni și pe obligațiuni, de la Vanguard. Pentru un câștig potențial (dar nu garantat) mai mare, trebuie să ne asumăm un risc de volatilitate mai mare în portofoliu.

Dacă rezerva provenită din portofoliu este redusă la pensie, trebuie să reduci riscul din alocare.

Pe de altă parte, dacă rezerva provenită din portofoliu depășește cu mult cheltuielile necesare, atunci, paradoxal, îți poți permite o alocare mai riscantă. De obicei, cei care își asumă mai multe riscuri ajung să fie mai bogați decât cei care își asumă puține riscuri. Dar nu e valabil pentru toată lumea…

Planificarea financiară pentru pensionare nu este simplă, de aceea este o industrie de multe miliarde de dolari (în SUA).

Vârsta este un criteriu important în decizia alocării activelor din portofoliul de investiții. Dar nu este singurul criteriu, se mai adaugă toleranța la risc, venitul activ, felul cum cheltuiești banii și alte criterii obiective sau subiective.

Un detaliu important: stabilește alocarea pe baza condițiilor personale de viață, nu viața pe baza alocării. Dacă ai 30 de ani, nu înseamnă că trebuie să aloci doar 70-80% din portofoliu în acțiuni. Dacă ai 65 de ani, nu înseamnă că trebuie să aloci 40-50% din portofoliu în acțiuni.

De aceea, în consultanța de investiții se iau în calcul multe aspecte înainte de a se propune o anumită alocare, pe bază de profil de risc, obiective financiare, orizont de timp, preferințe și expertiză personală, pe lângă vârstă.

O carte foarte bună din care poți învăța multe despre alocarea din portofoliu în funcție de vârstă este ”All About Asset Allocation” de Rick Ferri, căreia îi poți citi un rezumat pe acest blog.