Cât de riscante sunt investițiile pasive la bursă?

Sursa grafic: Freepik.com

Investițiile la bursă și noțiunea de “risc” merg mână în mână. Pentru orice investitor aflat la început de drum, cea mai mare teamă este, fără îndoială, cea de a-și pierde banii munciți cu greu. În acest context, strategia de investiții pasive, adesea promovată prin intermediul ETF-urilor care urmăresc indici bursieri, a câștigat o popularitate imensă, fiind frecvent descrisă drept o abordare “mai sigură” sau “mai puțin riscantă”.

Dar ce înseamnă, cu adevărat, acest lucru? Oare eticheta de “pasiv” este echivalentă cu “fără risc”? Această percepție poate crea o falsă senzație de siguranță absolută, o capcană periculoasă pentru cei neinițiați. Realitatea este că nicio investiție care oferă un potențial de creștere semnificativă nu este complet lipsită de riscuri.

Este esențial să înțelegem natura reală a riscurilor, chiar și într-o strategie considerată defensivă, precum cea pasivă. Doar atunci când cunoaștem pericolele le putem gestiona eficient. Doar atunci când înțelegem ce putem controla și ce nu, putem naviga cu încredere prin inevitabilele furtuni ale pieței.

Acest articol își propune să facă exact acest lucru: să demonteze miturile, să explice clar și structurat care sunt tipurile de risc asociate investițiilor pasive și, cel mai important, să îți ofere un set de strategii concrete și testate în timp pentru a le gestiona eficient și a-ți atinge obiectivele financiare pe termen lung.

Ce înseamnă cu adevărat “risc” în investiții?

În discuțiile despre bursă, termenul “risc” este adesea folosit ca sinonim pentru “volatilitate”. Auzim constant: “Acțiunile sunt riscante pentru că prețul lor fluctuează mult”. Deși corectă parțial, această perspectivă este incompletă și poate duce la decizii greșite. Pentru un investitor pe termen lung, este crucial să facă distincția între două concepte fundamentale:

1. Volatilitatea: Aceasta reprezintă fluctuațiile de preț pe termen scurt ale unui activ. Este zgomotul pieței. Astăzi, portofoliul tău poate crește cu 2%; mâine poate scădea cu 1,5%. Aceste mișcări sunt normale, inevitabile și, pentru investitorul disciplinat, în mare parte irelevante pe termen lung. Volatilitatea este, de fapt, prețul pe care îl plătim pentru a obține randamente superioare celor oferite de depozitele bancare.
2. Riscul de pierdere permanentă a capitalului: Acesta este riscul real, cel de care ar trebui să ne pese cu adevărat. Reprezintă probabilitatea ca investiția ta să scadă în valoare și să nu își mai revină niciodată la valoarea inițială în interiorul orizontului tău de timp. Acest tip de risc apare, de exemplu, atunci când o companie dă faliment, iar acțiunile sale ajung la zero, sau atunci când un investitor se panichează în timpul unei crize și își vinde deținerile în pierdere, transformând o scădere temporară (o pierdere “pe hârtie”) într-una permanentă și reală.

Investitorul pasiv inteligent învață să ignore volatilitatea și să se concentreze exclusiv pe strategiile care minimizează riscul de pierdere permanentă a capitalului. După cum vom vedea, însăși structura investițiilor pasive este concepută pentru a combate acest risc fundamental.

De ce investițiile pasive sunt considerate mai puțin riscante decât cele active?

Când spunem că investițiile pasive sunt “mai puțin riscante”, o facem întotdeauna prin comparație cu alternativa principală: investițiile active. Abordarea pasivă reduce sau elimină complet trei surse majore de risc care afectează majoritatea investitorilor activi.

Diversificare încorporată:

Un investitor activ, care practică “stock picking”, își asumă un risc enorm: riscul idiosincratic sau riscul specific unei companii. Dacă alegi să investești o mare parte din capital în câteva companii, performanța ta este direct legată de soarta acestora. O fraudă contabilă (cazul Enron), un produs eșuat sau un management defectuos pot duce la prăbușirea prețului acțiunilor și la pierderi permanente.

Pe de altă parte, o investiție pasivă într-un ETF care urmărește un indice larg, precum MSCI World (pe care îl poți accesa prin ETF-uri ca IWDA sau SPPW), înseamnă că deții o mică parte din mii de companii din zeci de țări. Dacă una dintre aceste companii dă faliment, impactul asupra portofoliului tău total va fi neglijabil, aproape imperceptibil (vezi cazul băncii Credit Suisse, care la momentul falimentului din 2023 era inclusă în indicele MSCI World cu o alocare de 0,02%, adică aveai alocat în Credit Suisse 2 euro la fiecare 10.000 euro investiți într-un ETF pe MSCI World). Această diversificare automată și extinsă este cea mai puternică formă de protecție împotriva riscului de pierdere permanentă cauzat de eșecul unei singure entități.

Eliminarea riscului de “stock picking”:

Mulți investitori activi trăiesc cu iluzia că pot alege “câștigătorii” – acele companii care vor surclasa piața. Realitatea, demonstrată de nenumărate studii, este că marea majoritate, inclusiv managerii de fonduri profesioniști, nu reușesc să bată performanța indicelui de referință pe termen lung. Încercarea de a alege acțiuni individuale introduce un risc major: riscul de a alege greșit.

Investitorul pasiv nu încearcă să fie mai deștept decât piața. El acceptă că nu poate prezice viitorul și, în schimb, alege să cumpere întreaga “piață” prin intermediul unui ETF pe indice. Astfel, își asigură randamentul mediu al pieței, care, istoric, a fost unul pozitiv și robust pe perioade lungi. Se elimină complet riscul de a paria pe caii greșiți.

Reducerea riscului de “market timing”:

O altă capcană a investițiilor active este încercarea de a ghici mișcările pieței: “să vinzi la vârf” și “să cumperi la minim”. Această strategie este extrem de periculoasă, deoarece necesită să ai dreptate de două ori: o dată la vânzare și încă o dată la recumpărare. Istoria este plină de investitori care au vândut înaintea unei crize, dar apoi au ratat revenirea spectaculoasă a pieței pentru că au așteptat prea mult să reintre.

O abordare pasivă, prin definiție, este sistematică. Investești sume fixe la intervale regulate de timp, indiferent dacă piața crește sau scade. Această metodă, cunoscută ca Dollar-Cost Averaging (DCA), anulează tentația de a face “market timing” și reduce riscul de a investi o sumă mare de bani exact într-un moment nepotrivit.

Principalele tipuri de risc în investițiile pasive

Chiar dacă elimină riscurile de mai sus, strategia pasivă nu este un panaceu. Ea vine cu propriul set de riscuri pe care orice investitor serios trebuie să le înțeleagă și să le planifice.

A. Riscul de piață (sistemic)

Acesta este riscul fundamental și inevitabil al investițiilor în acțiuni. Reprezintă posibilitatea ca întreaga piață bursieră să scadă, trăgând după ea aproape toate companiile, indiferent de calitatea lor. Cauzele pot fi diverse: o criză economică globală (ca în 2008), o pandemie (2020) sau un conflict geopolitic major.

Caracteristică: Riscul de piață este ne-diversificabil. Nu poți scăpa de el deținând mii de acțiuni, pentru că el afectează întregul sistem. Este prețul de intrare pe care îl plătim pentru a beneficia de potențialul de creștere al pieței de capital. Acceptarea acestui risc este o condiție sine qua non a investițiilor. Vestea bună este că, deși crizele sunt înfricoșătoare, piețele și-au revenit întotdeauna, atingând noi maxime istorice. Cheia gestionării acestui risc este răbdarea.

În graficul de mai jos avem cele mai mari căderi ale S&P 500 din ultimul secol, dar și revenirile sale substanțiale, după 5, 10, 20 sau 30 de ani, măsurate în zeci sau sute de procente.

B. Riscul valutar

Pentru un investitor din România, acesta este un risc concret și adesea subestimat. Majoritatea ETF-urilor globale sau americane (ex. VWCE, SPPW, VUAA) sunt denominate în EUR sau USD. Tu, ca investitor, cumperi aceste unități folosind, cel mai probabil, euro. Însă randamentul final, atunci când vei dori să folosești banii în România, va fi exprimat în RON.

Explicație: Fluctuațiile cursului de schimb RON/EUR sau RON/USD pot fie să îți amplifice, fie să îți diminueze câștigurile.

Exemplu practic:

• Să presupunem că investești 10.000 EUR într-un ETF. La un curs de 5 RON/EUR, investiția ta valorează 50.000 RON.
• Peste un an, ETF-ul crește cu 10%, ajungând la 11.000 EUR.
• Scenariul 1 (RON se depreciază, mai probabil): Cursul ajunge la 5.2 RON/EUR. Valoarea investiției tale în RON este acum 11.000 EUR * 5.2 = 57.200 RON. Câștigul tău în RON este de 14.4%, mai mare decât câștigul de 10% al ETF-ului.
• Scenariul 2 (RON se apreciază, mai puțin probabil): Cursul ajunge la 4.8 RON/EUR. Valoarea investiției tale în RON este acum 11.000 EUR * 4.8 = 52.800 RON. Câștigul tău în RON este de doar 5.6%, mai mic decât cel al ETF-ului.

Nu poți controla acest risc, dar trebuie să fii conștient de existența lui. Pe termen foarte lung, efectele sale tind să se medieze.

C. Riscul de concentrare (geografică sau sectorială)

Chiar și în universul pasiv, poți face greșeala de a fi prea concentrat. O capcană comună pentru începători este să investească totul într-un singur ETF care urmărește indicele S&P 500 (ex. VUAA sau SXR8).

Explicație: Deși S&P 500 oferă diversificare între 500 de mari companii americane, portofoliul tău este 100% concentrat geografic în Statele Unite și, în ultimii ani, foarte concentrat sectorial în tehnologie. Acest lucru te expune la riscuri specifice economiei americane, reglementărilor din SUA sau unei eventuale “spargeri a bulei” tehnologice. Ce se întâmplă dacă următoarea decadă de creștere economică va fi dominată de Europa sau de piețele emergente?

Mai jos avem un grafic recent de la JP Morgan, cu randamentele așteptate pe diferite zone geografice în următorii 10-15 ani. Se observă că JP Morgan estimează un randament mai redus pe US Large Cap (S&P 500), decât pe piețele emergente, zona euro, China sau Japonia.

Argument pentru diversificare globală: O strategie superioară pentru managementul riscului este diversificarea globală. Un ETF precum VWCE (Vanguard FTSE All-World) investește în mii de companii din 49 de țări (25 dezvoltate și 24 emergente, inclusiv România), alocând capitalul în funcție de capitalizarea de piață. Astfel, nu pariezi pe o singură țară sau regiune, ci pe succesul economiei globale în ansamblul ei.

D. Riscul comportamental (cel mai mare dușman al investitorului)

Acesta este, fără îndoială, cel mai mare și mai periculos risc dintre toate. Nu provine din piață, ci din propria noastră psihologie.

Explicație: Ființele umane sunt programate să reacționeze emoțional la frică și lăcomie. În timpul unei căderi de piață, instinctul primar este să “vinzi totul” pentru a opri pierderile. În timpul unei perioade de euforie, când toată lumea se laudă cu câștiguri, apare FOMO (Fear Of Missing Out) – frica de a nu rata ocazia – și ne împinge să cumpărăm la prețuri maxime.

Aceste două impulsuri – vânzarea la panică și cumpărarea din euforie – sunt rețeta sigură pentru dezastru financiar. Ele te determină să transformi scăderi temporare în pierderi permanente și să aloci cel mai mult capital atunci când riscul este cel mai mare.

Vestea cea mai bună este că acest risc este 100% sub controlul tău. Disciplina, un plan bine stabilit și înțelegerea propriei psihologii sunt esențiale pentru a-l depăși.

Strategii practice pentru managementul și minimizarea riscurilor

Înțelegerea riscurilor este primul pas. Al doilea, și cel mai important, este implementarea unor strategii concrete pentru a le gestiona.

1. Orizontul de timp

Aceasta este cea mai puternică armă împotriva volatilității și riscului de piață. Istoria ne arată fără echivoc că, deși piețele pot fi extrem de volatile pe termen scurt, probabilitatea de a pierde bani într-un portofoliu diversificat de acțiuni scade dramatic pe măsură ce perioada de deținere crește. Dacă investești pentru un obiectiv aflat la 1, 3 sau 5 ani distanță, o criză te poate afecta serios. Dar dacă orizontul tău este de 15, 20 sau 30 de ani, ai timp mai mult decât suficient pentru ca piața să-și revină și să atingă noi culmi.

În graficul de mai jos de la JP Morgan observăm că dacă intervalul de timp de deținere se mărește, atunci probabilitatea de a avea randament pozitiv se mărește și ea. Practic, pe intervale de 20 de ani, randamentul a fost mereu pozitiv.

2. Diversificarea inteligentă

Așa cum am discutat, diversificarea este cheia. Asigură-te că portofoliul tău este diversificat nu doar la nivel de companii, ci și:

• Geografic: Nu te concentra doar pe SUA. Alocă o parte importantă a portofoliului tău către piețele dezvoltate din Europa și Asia, precum și către piețele emergente, folosind un ETF global.
• Pe clase de active: Pentru investitorii mai conservatori sau care se apropie de retragere, adăugarea unei componente de obligațiuni în portofoliu poate acționa ca un amortizor. În timpul crizelor bursiere, obligațiunile de stat de înaltă calitate tind să își păstreze valoarea sau chiar să crească, reducând volatilitatea totală a portofoliului.

3. Investițiile recurente (Dollar-Cost Averaging – DCA)

Angajează-te să investești o sumă fixă (ex. 200 EUR) în fiecare lună, indiferent de starea pieței.

Explicație: Când piața scade, suma ta fixă va cumpăra mai multe unități de ETF. Când piața crește, va cumpăra mai puține. În timp, acest proces netezește prețul mediu de achiziție și te ferește de riscul de a investi totul într-un vârf de piață. Mai mult, DCA impune disciplină și elimină componenta emoțională din procesul de investiție.

4. Rebalansarea portofoliului

Dacă ai un portofoliu format din mai multe clase de active (ex. 80% acțiuni, 20% obligațiuni), în timp, aceste procente se vor schimba.

Explicație: După o perioadă de creștere a pieței de acțiuni, portofoliul tău ar putea ajunge la o alocare de 90% acțiuni și 10% obligațiuni, devenind mai riscant decât ți-ai propus inițial. Rebalansarea, efectuată de obicei anual, implică vânzarea unei părți din activele care au performat bine (acțiunile) și cumpărarea celor care au rămas în urmă (obligațiunile) pentru a reveni la alocarea țintă de 80/20. Este o metodă disciplinată de a “vinde la preț mare și a cumpăra la preț mic”.

5. Cunoașterea profilului personal de risc

Poate cea mai importantă strategie este auto-cunoașterea. Toleranța la risc nu este o noțiune abstractă; este capacitatea ta emoțională și financiară de a suporta scăderi ale portofoliului fără a te panica. Un tânăr la început de carieră are o capacitate de a-și asuma riscuri mult mai mare decât o persoană aflată la 5 ani înainte de pensie. Construiește-ți un portofoliu cu care să poți dormi liniștit noaptea, chiar și atunci când piețele sunt în scădere cu 30%.

Definirea corectă a acestui profil este un pas critic și adesea subestimat. Alinierea strategiei la temperamentul și obiectivele tale este fundamentală pentru succesul pe termen lung. Dacă simți că ai nevoie de ajutor pentru a-ți calibra strategia la toleranța ta reală la risc, o sesiune de coaching 1-1 poate oferi claritatea și structura de care ai nevoie pentru a porni la drum cu încredere.

Concluzie: Risc gestionat, nu eliminat

Investițiile pasive la bursă nu sunt lipsite de riscuri. Ar fi o greșeală periculoasă să credem acest lucru. Ceea ce fac ele, însă, este să schimbe natura riscului. Ele elimină riscurile necompensate, cele pe care le putem evita (precum alegerea greșită a unei companii), și ne lasă cu riscurile sistematice, inevitabile, dar care pe termen lung au fost asociate cu randamente pozitive.

Strategia pasivă nu elimină riscul, ci îl transformă într-o formă mai predictibilă și mai ușor de gestionat. Prin înțelegerea acestor riscuri, prin aplicarea unor strategii bazate pe disciplină, diversificare și un orizont de timp adecvat, poți controla cel mai mare pericol: propriul comportament. În cele din urmă, succesul în investiții nu înseamnă evitarea riscului, ci gestionarea lui inteligentă pentru a beneficia de formidabila putere de creare a averii pe care piețele de capital au demonstrat-o de-a lungul istoriei.

Despre biasuri în investiții pasive am discutat și cu Mihai Tiepac in acest podcast.

O carte foarte bună care explică riscurile din investiții este:

”Cel mai important lucru” de Howard Marks

---